Ion Cristoiu analizează impactul candidaturii lui Călin Georgescu asupra politicii românești, afirmând că a avut un efect mai mare decât dacă ar fi câștigat alegerile. Georgescu a reușit să schimbe percepția românilor asupra politicii, transformând votul într-un act mistic și de conștientizare. Cristoiu subliniază simbolismul drapelului național purtat de demonstranți, evidențiind o reîntoarcere la valorile naționale după 1990. Candidatura lui Georgescu a expus slăbiciunile statului român și a ridicat standardul funcției prezidențiale, creând o nouă referință pentru viitorii candidați. Cristoiu consideră că Georgescu a adus în discuție teme importante, cum ar fi relațiile cu Bruxelles-ul, care nu au fost abordate anterior.