În urmă cu aproape 35 de ani, au avut loc primele alegeri prezidențiale libere din istoria României. A fost primul exercițiu democratic pentru un popor care a trăit 45 de ani în comunism. A fost însă umbrită de evenimente grotești, scandaloase, care nu aveau nicio legătură cu libertatea de exprimare. Pe 25 decembrie, Nicolae Ceaușescu a fost judecat și condamnat la moarte. CFSN a pregătit terenul pentru primele alegeri democratice din România postdecembristă, desfiinţând partidul unic şi decretând convocarea alegerilor. În CNSN au fost incluși, printre alții, Petre Roman, Mircea Dinescu, Ion Caramitru, Andrei Pleșu și Doina Cornea. Cu puține excepții, FSN a controlat presa din România, dar și majoritatea instituțiilor statului. Pe 28 ianuarie, partidele istorice proaspăt reînființate, respectiv PNȚ, PNL și PSDR, au organizat proteste în Piața Victoriei. Pe de altă parte, reprezentanții FSN, în frunte cu Ion Iliescu, președintele interimar al României, au început să organizeze o contra-demonstrație. Au izbucnit ciocniri între cele două grupuri, dar cel mai rău urma să vină. Manifestanții anticomuniști și anti-FSN s-au stabilit în Piața Revoluției în aprilie 1990. Ion Iliescu a fost ales președinte al României cu o majoritate covârșitoare. Ion Rațiu și Radu Câmpeanu, de la PNȚCD, respectiv PNL, au fost contracandidați. Prezența la vot a fost un record în istoria recentă a României. Ion Iliescu a fost singurul președinte al României care a câștigat în primul tur. Majoritatea susținătorilor și alegătorilor săi erau înregistrați în Moldova și Oltenia. La doar o lună de la alegerea sa, minerii aveau să facă din nou ravagii în București.